Spectacolele Teatrului blackSKYwhite au fost mereu magice: grafica computerizată a mișcărilor actorilor, muzica – de la electronică la cabaret sau populară, precum și lumina năucitoare, crează senzația că ești într-o lume fantastică – o lume a marii iluzii, dar, în același timp, o lume care, pentru spectatori, este foarte accesibilă și adevărată.
«»
Theatre blackSKYwhite’s performances are always magical sights: computer graphics of the actor’s bodily movements, music reaching from electronics to cabaret and ethnic style as well as stunning lighting create an effect of something unreal – a world of great illusion, yet at the same time, a world that is very close and true.
M DE LA MAGRITTE
M vine de la Magritte este un altfel de spectacol, care îți schimbă percepția cu privire la artă; îți spulberă ideile preconcepute despre corpul uman, despre dans, lumină, muzică, timp și te lasă să aduni cioburile și să-ți faci tu însuți o nouă idee. Spectacolul este, bineînțeles, plin de referințe: de la cadrul inspirat de obsesia lui Magritte pentru cuști, la procedeele artistice (proiecții neregulate și deformate, folosind un corp drept cadru în Decalcomania și Viitorul Statuilor), la imagini concrete împrumutate (femeia care se zbate ca un pește, figura ascunsă din Îndrăgostiții, masca, cilindrul omniprezent), și la principiile structurale generale ale detașării imaginii de înțeles.
«»
M MEANS MAGRITTE
M means Magritte is another example of performance that changes your idea of what art is about; it crushes and melts your preconceptions of what the human body is for, what dance is for, what lighting is for, what music is for, what time is for, and leaves you there to pick up the pieces and build a new, freer understanding for yourself. The show is, of course, packed with references: from the setting inspired by Magritteʼs obsession with cages, to artistic devices (jaggedness and distortion, mixed lighting, using a body as background in Decalcomania and The Future of Statues), to concrete borrowed images (the woman flopping like a fish, the veiled figure from The Lovers, the mask, the ubiquitous cylinder), to overarching structural principles of detaching image from meaning.
